Francisco Alfonsín: „Prefer scena pentru că nu e confortabilă”

Foto: Facebook

Foto: Facebook

Cum poate fi un personaj mai bine interpretat, dacă nu de un actor care-i împărtășește experiența? În luna iulie, actorul spaniol Francisco Alfonsín juca, în avanpremieră, la Teatrul „Nottara” din București, în spectacolul „Noul locatar”, unde îl interpretează pe protagonistul botezat „Domnul”. La câteva luni distanță, actorul vine din nou în România, pentru a da viață aceluiași personaj, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru „Fest(in) pe Bulevard”, ediția a doua, care se va desfășura tot la „Nottara”, de pe 11 până pe 18 octombrie.

E originar din Spania, dar a jucat pe scene din Anglia, din Franța, mai nou din România, unde a găsit oameni ospitalieri și sociabili, la fel ca spaniolii. Îl bucură colaborarea cu regizorul Tompa Gábor, directorul general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, dar și cea cu actorii români Ada Navrot, Ion Grosu și Gabriel Răuță, alături de care a jucat pe 5 și 6 iulie, la Teatrul „Nottara”. Din prietenia cu Tompa Gábor, se va naște un nou proiect pentru anul viitor, la care cei doi lucrează, dar despre care nu dezvăluie nimic momentan.

Pentru Francisco Alfonsín, povestea noului locatar din piesa cu același nume – personaj singuratic, care refuză comunicarea cu cei din jur, care trăiește resemnat în solitudinea sa și pe care spaniolul îl joacă în regia lui Tompa Gábor – e ca o oglindă a propriei vieți. „Noul locatar” – cu replici în limbile română, engleză, franceză și spaniolă – se joacă miercuri, pe 15 octombrie, de la ora 18:00, la „Nottara”.

Imediat după reprezentația de pe 5 iulie, am vorbit cu Francisco Alfonsín despre acest spectacol (după un text scris de Eugène Ionesco), dar și despre colaborarea cu actorii români și despre munca alături de regizorul Tompa Gábor. Interviul a fost realizat în limba franceză și tradus, ulterior, în limba română, și a fost publicat în Jurnalul Național.

Foto: Alina-Elena Vasiliu

Foto: Alina-Elena Vasiliu

Alina-Elena Vasiliu: Protagonistul din piesa „Noul locatar” reprezintă tipul de persoană mai degrabă solitară. Vă regăsiți în acest personaj?

Francisco Alfonsín: Într-o anumită măsură, da. În 2004, când lucram în Newcastle – Anglia – la „Noul locatar”, eram un străin. Ajunsesem acolo ca să fac teatru. Nu aveam prieteni, mă simțeam complet singur. Personajul acesta are ceva care seamănă puțin cu mine. Acum locuiesc singur la Marseille, de două luni (n.r : în luna iulie), și mi-am dat seama că sunt un nou locatar eu însumi, în locul acesta unde am început să-mi încarc memoria cu tot felul de obiecte… Sunt apropiat de această singurătate, de tendința de izolare față de restul lumii. Când am citit textul pentru prima dată – îmi amintesc că l-am citit în spaniolă – m-am gândit: „Cum o să pună Tompa Gábor asta în scenă?”. În cele din urmă, mi-am dat seama că mă regăsesc foarte mult în acest personaj, în mod cert.

Această asemănare v-a ajutat, așadar, să interpretați acest personaj.

Eu lucrez mult făcând apel la corp, la mișcare, la muzicalitate. Personajul meu a preluat toate acestea și, încet-încet, a prins contur. Eu nu lucrez cu emoțiile, nu pun accent pe memoria emoțională. Eu și Gábor am găsit un limbaj asemănător, o comunicare fantastică. Pentru mine, relația între regizor și actor este importantă în timpul creației.

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

Cum ați început colaborarea cu Tompa Gábor?

În Anglia, unde lucram atunci, am descoperit un limbaj teatral diferit și acest lucru m-a condus spre Europa de Est, pentru care am un respect deosebit cu privire la diferențele găsite aici față de cultura teatrală spaniolă, franceză sau chiar engleză. Comunicarea cu Tompa Gábor a fost spontană, am început să lucrăm, ne-am înțeles bine. Apoi ne-am tot gândit că trebuie să lucrăm împreună mai departe. S-a întâmplat acum, aici, la București, și o să continuăm la anul, cu un alt proiect.

În ce măsură v-a marcat această colaborare?

Am citit foarte mult din ceea ce aparține Europei de Est. Să trăiești totul în mod real este magnific! Detest teatrul ca modalitate de a spune povești. Prefer cinematografia pentru asta. Eu aparțin mai degrabă teatrului contemporan.

Ați mai avut experiențe asemănătoare cu regizori din România?

Nu, este singura. Am lucrat cu regizori spanioli, englezi, francezi, italieni, olandezi, dar niciodată cu români, unguri sau din altă parte din Europa de Est.

„E nevoie de curaj ca să fii proprietarul destinului tău”

Ați jucat în filme, ați scris scenarii. Care este suportul cel mai confortabil pentru dumneavoastră: scena sau ecranul?

Scena! Dar tocmai pentru că nu e confortabilă. Experiența se trăiește pe scenă, cu publicul în mod direct. Fiecare seară este diferită, fiecare spectacol este diferit. Bineînțeles că prefer teatrul, pentru că mă face să simt că lucrez. Când fac cinematografie, turnăm filmul și apoi vedem un produs final care a fost tăiat, editat și nu mai poți să faci nimic. În teatru, luăm deciziile împreună. Așadar, cu siguranță teatrul! Nu e așa de bine plătit ca filmul, dar… Eu sunt actor de teatru.

Ce puteți să ne spuneți despre colaborarea cu actorii români Ada Navrot, Ion Grosu și Gabriel Răuță, alături de care jucați la Teatrul „Nottara”?

Dacă există ceva foarte important în meseria mea, e privilegiul de a lucra intensiv cu foarte mulți oameni. Este prima dată când joc alături de actori români. Fiecare are stilul lui…

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

A fost limba română un obstacol?

Pe mine mă agață muzicalitatea limbii. Dificultatea constă în pronunție, există sunete care-mi sunt străine. Trebuie să reușesc să mă fac înțeles de public, pentru că el trebuie să înțeleagă ce spun. Nu este un obstacol în calea interpretării, e mai degrabă un obstacol la care trebuie să lucrez pentru a fi înțeles de spectatori. Este însă o nouă provocare.

Dar publicul înțelege atunci când rostiți replici în diverse limbi în „Noul locatar”?

Piesa aceasta prezintă o lume în care e foarte clar ce se întâmplă. Bineînțeles, cuvintele sunt și ele importante. Momentele în care trecem de la engleză la română au fost bine studiate de Gábor. Totul a fost un proces. Am lucrat cu o copie a textului în română, o copie în engleză, una în franceză și una în spaniolă. Am făcut asta pentru a ușura efortul publicului de a urmări piesa.

Domnul din „Noul locatar” e un personaj curajos?

Da. E curajos pentru că știe ce vrea, „totul e calculat”. Nu se teme de greșeli. Nu are întrebări. E nevoie de curaj ca să te izolezi de lume și să fii proprietarul destinului tău. Portăreasa poate să-i influențeze destinul, dar el spune: „Nu! N-am nevoie de serviciile dumneavoastră, doamnă!”

Putem spune că mesajul piesei reflectă un sindrom al societății actuale?

Nu cred că e neapărat un sindrom al societății actuale, cred că acest tip de personaj a existat totdeauna în istorie, tipul de om care nu-și găsește locul sau care nu găsește o modalitate de a trăi alături de ceilalți. Noul locatar nu e materialist, nu urmărește să aibă, să aibă tot mai mult. Tot ce a adunat el are un sens, are o poveste în spate, iar obiectele sunt parte din identitatea lui. Jucăriile, instrumentele muzicale, cărțile, fotoliul… toate au un sens.

România este mai aproape de cultura mea, o cultură latină, o cultură a familiei, a grupurilor de prieteni care petrec timp împreună. Eu, când stăteam în apartamentul meu din Marseille, îmi spuneam: „Sunt absolut singur. Dar nu pentru că-mi place asta.” Nu cred că noului locatar îi place să fie singur. Este o situație care se întâmplă.

„Unde găsesc sudul, mă simt confortabil”

Ați lucrat în teatre din Spania – țara în care v-ați născut, dar și din Franța, Anglia și, iată, acum în România. Unde sunteți „acasă” ?

Nu știu… Acum, acasă sunt la Marseille. Am început să lucrez în România, sper că o să continui. Revin în Anglia în această vară și voi lucra și la toamnă acolo. Sunt spaniol și aș spune că sunt mai degrabă sudist. Unde găsesc sudul, mă simt confortabil.

Ați spus ceva despre un viitor proiect cu Tompa Gábor. Despre ce este vorba?

Suntem încă în discuții. Vrem să lucrăm împreună și după „Noul locatar”, o piesă pe care o iubesc și în care Gábor și cu mine ne regăsim foarte mult. Asta a creat o relație importantă și a condus la idei despre viitoare proiecte, dar nu pot să spun nimic acum.

Va fi în România?

Da, așa sper.

Lucrați la alt spectacol în acest moment?

Nu. Acum lucrez ca dramaturg și ca regizor. Vreau să lucrez și în Anglia, dar nu ca actor, ci ca regizor.

Vă doriți să reveniți în România?

Desigur. Mă simt foarte bine aici. În București vom juca în septembrie, octombrie și noiembrie, iar la începutul lui decembrie vom fi la Cluj. Relația cu Teatrul Nottara este minunată, lumea e ospitalieră și sunt încântat. Sper că vom juca mult timp „Noul locatar”. Dar e imposibil să mă gândesc că aș putea juca un rol mai mare în limba română. E foarte dificil!

Foto: Facebook

Foto: Facebook

 L’INTERVIEW EN FRANÇAIS

Alina-Elena Vasiliu: Le protagoniste de la pièce „Le nouveau locataire” est une personne plutôt solitaire. Est-que vous vous retrouvez dans ce personnage?

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

Francisco Alfonsín: Dans quelque façon, oui. En 2004, quand je travaillais à Newcastle – Angleterre – pour „Le nouveau locataire”, j’étais un étranger. Je suis arrivé là pour faire de théâtre. Je n’avais pas des amis, je me sentais tout seul. Ce personnage a toujours quelque chose qui ressemble un peu à moi. J’habite seul à Marseille maintenant, depuis deux mois (n.r : dans le mois du juillet), et j’ai trouvé que je suis un nouveau locataire moi-même, dans ce lieu, où j’ai commencé à remplir ma mémoire avec des objets… Je suis proche de cette solitude, du fait de s’isoler par le reste monde. Quand j’ai lu le texte pour la première fois – je me rappelle que je l’ai lu en espagnol – j’ai pensé : «Comment est-ce que Gábor va le prendre?». Finalement, je me suis rendu compte que je me trouve beaucoup dans ce personnage, absolument.

Cette ressemblance vous a-t-il aidé, donc, interpréter ce personnage.

Je travaille beaucoup en faisant appel au corps, physiquement et musicalement. Mon personnage a pris toutes ces choses et, peu à peu, je l’ai construit. Moi, je ne travaille pas emotionnellement, je n’accentue pas la mémoire émotionnelle. Moi et Gábor, on a trouvé un langage similaire, une communication fantastique. La rélation entre le directeur et l’acteur, pour moi, est importante pendant la création.

Comment est-ce que la collaboration avec Tompa Gábor a-t-il commencé?

En Angleterre, où je travaillais alors, j’ai decouvert un langage théâtral différent et ça m’a mené à l’Éurope de l’Est, pour laquelle j’ai beaucoup de respect pour les différences trouvées ici par rapport avec la culture théâtrale espagnole, française et même anglaise. La communication avec Tompa Gábor a été spontane, on a commencé à travailler, on s’est bien entendu. Ensuite on a beaucoup pensé qu’on doit travailler encore ensemble. Ça s’est passé maintenant, ici, à Bucarest, et on va le continuer l’année prochaine, avec un autre projet.

Dans quelle mésure vous a marqué cette collaboration?

J’ai lu beaucoup de ce qui vient dès l’Est de l’Éurope. Voir ça réellement, c’est magnifique! Je déteste le théâtre pour raconter des histoires. Je préfère le cinéma pour cela. J’appartiens plutôt au théâtre contemporain.

Est-ce que vous avez eu des expériences similaires avec des metteurs-en-scène de Roumanie?

Non, c’est la seule. J’ai travaillé avec des metteurs-en-scène espagnoles, anglais, français, italiens, hollandais, mais jamais avec des roumains, hongrois ou de l’Éurope de l’Est.

„C’est un courage d’être propriétaire de ton destin”

Vous avez joué dans des films,vous avez écrit des scénarios. Quel est le support le plus comfortable pour vous: la scène ou l’écran?

La scène! Mais précisement parce que c’est pas comfortable. L’expérience se passe sur la scène, avec le public directement. Chaque soir est différente, chaque spectacle est différent. Biensûr, je préfère le théâtre, pour sentir que je travaille. Quand je fais du cinéma, on fait le tournage et après on voit un produit final qui a été coupé, édité et tu ne peux plus faire rien. En théâtre, on fait les décisions ensemble. Donc, biensûr, théâtre! C’est pas si bien payé comme le cinéma, mais… Moi, je suis acteur du théâtre.

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

Foto: Mihaela Marin (www.festinpebulevard.ro)

Qu’est-ce que vous pouvez nous dire sur la collaboration avec les acteurs roumains Ada Navrot, Ion Grosu et Gabriel Răuță, à côté desquels vous jouer au Théâtre «Nottara»?

S’il y a quelque chose très importante dans mon métier, est qu’on a le privilège de travailler intensivement avec beaucoup de gens. C’est la première fois quand je joue à côté des comédiens roumains. Chacun a son style…

Est-ce que la langue roumaine a été un obstacle?

C’est la musicalité de la langue celle qui m’accroche. La difficulté consiste dans la prononciation, il y a toujours des sons qui sont étrangers pour moi. On doit réussir se faire entendu par le public, parce qu’il doit comprendre ce que je dis. C’est pas un obstacle pour l’interprétation, c’est plutôt un obstacle que je dois travailler pour être compris par les spectateurs. Mais ça me donne encore une challenge.

Mais est-ce que le public entend quand vous utilisez des répliques dans des langues différentes dans „Le nouveau locataire”?

Foto: Facebook

Foto: Facebook

Cette pièce présente un univers où ce qui se passe là est clair. Biensûr, les mots aussi sont importants. Les moments où on change dès l’anglais au roumaine ont été bien étudiés par Gábor. Tout ça a été un processus. On a travaillé avec le texte fotocopié en roumain, la copie anglaise, la copie française et la copie espagnole. On a fait cela pour faire plus facile pour le public à suivre la pièce.

Est-ce que le Monsieur dans „Le nouveau locataire” est un personnage courageux?

Oui. Il est courageux parce qu’il sait ce qu’il veut, „totul e calculat”. Il n’a pas peur de faire des erreurs. Il n’a pas des questions. C’est un courage de t’isoler du monde et d’être propriétaire de ton destin. La concièrge peut influencer son destin, mais il dit: «Non! N-am nevoie de serviciile dumneavoastră, doamnă!».

Est-ce qu’on peut dire que le message de la pièce refléchit un syndrome de la société actuelle?

Je pense que c’est pas nécessairement la société actuelle, je pense que ce type de personnage a été toujours dans l’histoire, le gens qui trouve pas son endroit ou qui trouve pas une manière de vivre autours des autres. Le nouveau locataire n’est pas matérialiste, ne suit pas d’avoir, avoir, avoir. Tout ce qu’il a amassé a un sens, a une histoire en derrière et les objets sont partie de son identité. Les jouets, les instruments de musique, les livres, le fauteuil… toutes ont un sens.

La Roumanie est plus proche de ma culture, une culture latine, une culture de la famille, des groupes des amis qui passent de temps ensemble. Moi, quand je me trouvais dans mon appartement à Marseille, je disais: «Je suis tout seul. Mais c’est pas parce que je l’aime.» Je ne pense pas que le nouveau locataire aime d’être seul. C’est une décision qui arrive.

„Là où je trouve le sud, je me sens comfortable”

Vous avez travaillé dans des théâtres en Espagne – le pays de votre naissance, mais aussi en France, en Angleterre et, voilà, maintenant en Roumanie. Où est-ce que vous êtes „chez vous”?

Je ne sais pas… Maintenant, „home” est à Marseille. J’ai commencé à travailler en Roumanie, j’espère qu’avec futur. Je retourne en Angleterre cet été et je travaillerai là à l’automne aussi. Je suis espagnol et je dirais que je suis plutôt sudiste. Là où je trouve le sud, je me sens comfortable.

Foto: Facebook

Foto: Facebook

Vous avez mentionné quelque chose sur un futur projet avec Tompa Gábor. De quoi s’agit-il?

On est dans l’étape de discussions. On veut travailler ensemble après «Le nouveau locataire» aussi, une pièce que j’adore et dans laquelle Gábor et moi on se retrouve beaucoup. Ça a crée une rélation importante et ça a mené à des idées sur des projets futurs, mais je ne peux rien dire maintenant.

Ça sera en Roumanie?

Oui, j’espère.

Est-ce que vous travailler pour un autre spectacle maintenant?

Non. Maintenant, je travaille comme dramaturgue et comme metteur-en-scène. Je veux travailler en Angleterre aussi, pas comme comedien, mais comme directeur.

Est-ce que vous desirez revenir en Roumanie?

Biensûr. Je me sens très comfortable ici. À Bucarest on va jouer en septembre, octobre et novembre, et le début décembre on sera à Cluj. La rélation avec le Théâtre „Nottara” est magnifique, tout le monde est hospitalière et je suis enchanté. J’espère qu’on va jouer beaucoup «Le nouveau locataire». Mais penser à jouer un rôle plus grand avec un texte roumain, ça c’est impossible. C’est très difficile!

Festivalul Internațional de Teatru Fest(in) pe Bulevard are loc între 11 și 18 octombrie (Foto: www.festinpebulevard.ro)

Festivalul Internațional de Teatru Fest(in) pe Bulevard are loc între 11 și 18 octombrie (Foto: http://www.festinpebulevard.ro)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s