Andrei Purcărea: „«Mă Bucur(că)ești» – ce frumos joc de cuvinte!”

Foto: Facebook

Foto: Facebook

Citești cărți. Citești ziare. Citești etichete și afișe. Citești reclame și anunțuri. Citești SMS-uri și notificări. Dar cât de des citești fotografii? Andrei Purcărea le scrie. Din octombrie 2013, de când proiectul Fotografii de citit există pe Facebook și pe site, Andrei e autor de imagini cu „puternic impact emoțional”. Pasionat de jurnalism, de poezie și de fotografie, Andrei Purcărea a plecat din Oradea – orașul în care s-a născut, a făcut un popas pentru studii la Cluj-Napoca, iar acum a venit în București, de unde întreține focul inspirației din Fotografii de citit.

S-ar putea spune că ideea a venit dintr-o greșeală. De fapt, dintr-o pierdere de semnal – o întâmplare despre care Andrei povestește în interviu. Dar a continuat cu o inevitabilă pasiune și cu receptivitatea cititorilor de imagini. Din ianuarie, proiectul se bucură și de creativitatea Andreei Mitran, iubita lui Andrei, care a adus propria inspirație în acest concept. Pe lângă asta, a venit și cu pasiunea pentru cafea, imaginația, dragostea pentru București și scrisul de mână, pe care-l combină cu cel al lui Andrei și împreună îl suprapun peste imagini, dând naștere, astfel, bijuteriilor vizuale.

Fotografiile de citit au fost vernisate, până acum, în orașele Sibiu, Timișoara, Cluj-Napoca și București. Andrei și Andreea au în plan să le expună din nou în București, la începutul lui 2015, dar și în Oradea, Iași și Brașov. De fapt, ei spun că-și doresc ca fotografiile „să se plimbe prin toată România”.

Andrei Purcărea vorbește despre prima fotografie din proiect și despre întâlnirea inedită cu Andreea. Dar nu doar atât!

Foto: Facebook

Foto: Facebook

Alina-Elena Vasiliu: Povestește-mi despre ideea „Mă Bucur(că)ești”. Cum a luat naștere fotografia, în armonie cu textul?

Andrei Purcărea: Fotografia „Mă Bucur(că)ești” a luat naștere într-o zi de mai, la metrou. Tocmai ce scăpam de o răceală și mă duceam la birou, când, pe peronul de la Timpuri Noi, stând și așteptând metroul, m-a sunat mama. Vorbeam cu ea la telefon și, între timp, am urcat în metrou. Între Timpuri Noi și Unirii, m-a întrebat la un moment dat „Dar cum te simți, ești OK?” și i-am răspuns că da, iar din cauza pierderilor de semnal, când mi-a răspuns „Bun, mă bucur că ești bine” eu am auzit doar „Mă […] Bucur… ești”. Când am ieșit din metrou, am întrebat-o „Mama, ce ziceai cu București?” Atunci mi-a spus: „Nu am zis București, am zis că mă bucur că ești bine.” Am închis apoi telefonul și mergând spre birou, mă tot gândeam la sintagma asta și ce frumos joc de cuvinte. Am ales să folosesc o fotografie pe fundalul textului pentru a transmite mai bine ideea că mă refer la oraș. Am pescuit o fotografie mai veche pe care o aveam în telefon, le-am împreunat și s-a născut bine-cunoscuta imagine.

Foto: Facebook

Foto: Facebook

Care a fost evoluția de la „Mă Bucur(că)ești” la „Fotografii de citit” ?

Văzând cât de multe sentimente a stârnit mesajul împreună cu imaginea și cât de diferit și interesant a putut fi interpretată sau aplicată în diferite contexte, m-am gândit să încerc să îmbin această tehnică și să realizez ceva mai altfel: fotografii în care textul și imaginea se îmbină pentru a descrie sau transmite stări sau o atmosferă.

„«Fotografii de citit» îngloba prea mult suflet pentru ca un singur om să-i facă față”

Foto: Facebook

Foto: Facebook

Din ianuarie, alături de tine în acest proiect se află și Andreea. Cum v-ați întâlnit?

Ne-am întâlnit ca urmare a primului concurs pe care l-am organizat pe pagina „Fotografii de citit” pe Facebook. Era un concurs de fotografie, în urma căruia câștigătorul urma să primească o fotografie de citit înrămată. Fotografia înscrisă de Andreea a primit cele mai multe aprecieri (like-uri și share-uri) și când a fost să ne întâlnim pentru predarea premiului, am stat multe ore de vorbă… Ceva s-a petrecut, atunci. Din acel moment, vorbim zilnic și am ajuns să locuim împreună astăzi.

Fotografia câștigătoare trimisă de Andreea (Foto: arhivă personală)

Fotografia câștigătoare trimisă de Andreea (Foto: arhivă personală)

Cum a început colaborarea voastră?

Fiind și Andreea tare pasionată de fotografie, colaborarea a fost inevitabilă și importantă – atât pentru noi, cât și pentru proiect. Gândim asemănător, avem viziuni asemănătoare și împărtășim aceleași pasiuni. Cum „Fotografii de Citit” era un proiect ce, încetul cu încetul, creștea într-o zi cât alții în 100,  îngloba prea mult suflet pentru ca un singur om să-i facă față. Era nevoie de încă o persoană.

Ați făcut vreo fotografie de citit care să sintetizeze momentul întâlnirii voastre?

Asta chiar nu am făcut… încă. E o idee interesantă!

Foto: Facebook

Foto: Facebook

„Cafeaua ne acompaniază diminețile și ne stârnește curiozitatea”

Cum gândiți postările de pe „Fotografii de citit”? Ce e mai întâi: textul sau fotografia?

Nu respectăm o ordine. Uneori avem textul întâi – rezultat din simple conversații sau lucruri auzite întâmplător… lucruri gândite, pur și simplu. Alteori avem o imagine care ne transmite o stare, o idee și ajungem să croim un text pentru ea.

De la idee la fotografie (Foto: arhivă personală, Facebook)

De la idee la fotografie (Foto: arhivă personală, Facebook)

Cine scrie de mână textele care se suprapun peste fotografii?

De cele mai multe ori eu, însă des combinăm scrisul și apare și al Andreei împreună cu al meu. Alteori este doar scrisul ei de mână.

Una dintre temele recurente în fotografiile de citit este cafeaua. De ce?

Este ceea ce ne oferă energia și starea prielnică pentru a ne pune în starea propice creației. Asta ne bucură, ne place, ne acompaniază diminețile și ne stârnește curiozitatea.

Ce vă inspiră? De unde vă vin ideile pentru fotografii și pentru texte?

Viața de zi cu zi, dialogurile dintre noi, întâmplările pe care le trăim… toate aceste lucruri ascund mai tot timpul ingredientele pentru o fotografie de citit.

„… viziunea noastră asupra a ceea ce ne înconjoară”

Care este fotografia care vă reprezintă/emoționează/provoacă cele mai multe amintiri?

Greu de spus, pentru că majoritatea provin din lucruri ce ni s-au întâmplat sau pe care le-am simțit, ni le-am spus sau le-am gândit. Sincer, am numi una, însă este imposibil. Indiferent ce fotografie aș numi acum, știu că peste cinci minute aș dori să mai adaug una… peste alte cinci încă una și așa mai departe, până le-aș numi pe toate.

Știți să existe vreun proiect asemănător cu al vostru?

În mod cert nu știm unul care să semene ca și concept și punere în aplicare. Știm însă că pe fotografii s-a tot scris… Mereu vedem imagini peste care se pun cuvinte/propoziții și cu siguranță nu suntem singurii oameni din cei peste șapte miliarde de pe pământ să avem ideea de a îmbina și fotografia și textul, însă nu e totuna cum sunt făcute. Tocmai de aceea, un proiect precum „Fotografii de citit”? Imposibil. De ce? Pentru că „Fotografii de citit” este viziunea noastră asupra a ceea ce ne înconjoară, trăim, simțim, vedem, gândim. Andrei și Andreea. Chiar dacă mai fac alții acest lucru, sigur nu o fac la fel, pentru că nu suntem aceiași oameni și vedem lucrurile total diferit.

Fotografia de citit de Crăciun (Foto: Facebook)

Fotografia de citit de Crăciun (Foto: Facebook)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s