Alexandra Ușurelu: „Succesul este ceva provizoriu. Trebuie să fii consecvent și să nu uiți care este rolul tău”

Foto: Cătălina Flămînzeanu

Foto: Cătălina Flămînzeanu

Cum arată capătul lumii? Unde e și cum ajungi acolo? Alexandra Ușurelu crede că, la capătul lumii, sunt zâmbete gratis, care au culori și magie, și spune că se proiectează acolo în fiecare concert, când intră în contact cu publicul care o ascultă.

Abia am reușit să stabilim o întâlnire, printre zecile de concerte pe care le-a avut în toată țara, în două turnee purtate în paralel. De altfel, până la jumătatea lunii martie, a susținut deja 24 de concerte și, evident, are altele în plan. A pășit cu dreptul în acest an, odată cu spectacolul „PUR”, de la Teatrul Național, unde a avut alături artiști care o inspiră.

Își amintește cu drag de prima dată când a urcat pe scenă să interpreteze un cântec compus special pentru ea, la Teatrul Odeon. A fost atât de emoționată, încât nici măcar nu a rămas pe scenă să se bucure din plin de aplauzele furtunoase ale publicului, ci s-a întors repede în culise, întrebându-se de ce o apreciază oamenii așa de mult. Nu-i trecea atunci prin cap că muzica ei chiar poate atinge inimile celor care o ascultă.

Cea mai nouă melodie a ei se numește „Suflet, rămâi pur” și are un videoclip filmat departe de țară. Și-a făcut un crez din dorința de a le aduce oamenilor zâmbetul pe buze și încearcă, de fiecare dată, să-și transmită credința prin cântecele pe care le lansează. Iar până acum n-a făcut niciodată rabat de la acest scop, deși lupta împotriva curentului nu a fost totdeauna ușoară.

Foto: arhivă personală

Foto: arhivă personală

Alina-Elena Vasiliu: Pe 18 ianuarie, ai susținut, la Teatrul Național, spectacolul „PUR”, cu 19 muzicieni din Muse Orchestra pe scenă. Spune-mi mai multe despre acest spectacol. Care au fost momentele reprezentative?

Alexandra Ușurelu: A fost un spectacol cu un ecou deosebit, oamenii care au venit la concertul simfonic de la Teatrul Național au apreciat mult acest concert și tocmai de accea ne gândim să-l readucem în scenă până la finalul anului. Atunci am avut trei invitați speciali: domnul Mircea Vintilă, Dan Byron și grupul vocal Blue Noise. Cu domnul Mircea Vintilă am o colaborare din 2014, începută prin cântecul „Ceva se întâmplă cu noi”. De atunci și până acum am avut mai multe concerte în care am cântat împreună – ori a fost dumnealui invitatul meu, ori invers.

Blue Noise au deschis concertul meu cu două piese, după care au revenit în scenă pentru a cânta împreună „Când zâmbești”, cu un aranjament exclusiv vocal. Cu Dan Byron am creat un moment de două cântece, dedicat prietenului nostru care nu mai este printre noi, chitaristul Costin Oprea.

Foto: Sorin C. Chineață

Foto: Sorin C. Chineață

Ca scenografie, pe lângă cei trei pereți ai scenei care au fost îmbrăcați în totalitate în videoproiecții, pe scenă am avut o barcă și un copac cu flori albe. În timpul concertului am cântat melodia mea – „Mai bine în doi” – din acea barcă (clipul acestui cântec este filmat pe un lac), barca simbolizând ideea că este esențial să-ți găsești mai întâi tu echilibrul, ca apoi să fie mai bine în doi.

Spre finalul concertului am interpretat împreună cu domnul Vintilă melodia „Barca”, în care se spune că „mergem toți într-o barcă/ Barca e spartă (…)/ Doar dragostea pare/ Că ne va salva”. A fost un moment foarte bine închegat și apreciat de spectatori.

Pregătești și alte colaborări cu Teatrul Național?

Da. Vrem ca în fiecare an, în ianuarie, să facem un concert mare ca cel precedent.

Tocmai te-ai întors din două turnee – „Povestești și Călătorești la Cărturești” și „PUR”. Cum au fost?

Mi-am dorit mult să aducem două concerte diferite în unele orașe. În turneul din librăriile Cărturești am fost doar eu cu Bobby (Bobby Stoica – producător, compozitor și soțul Alexandrei), în formulă de voce și pian, unde am cântat și am povestit timp de 30 minute, iar în turneul „PUR” am fost cu bandul meu și cu cvartetul Muse Quartet, o formulă de opt muzicieni. Sălile au fost pline peste tot, am fost impresionată de deschiderea oamenilor din țară față de muzica noastră.

Foto: arhivă personală

Foto: arhivă personală

Cum a fost ales numele „PUR”?

Mi-am dat seama în timp că publicul meu percepe muzica mea ca pe ceva curat, foarte sincer. Numele a venit de la sine, pentru că ne-am gândit la ceva alb, nepătat, venit din suflet, care să reprezinte exact bucuria pură pe care o avem noi când cântăm.

„Nu e ușor să fii anapoda și să nu te conformezi la ce-ți impune piața”

Pe 26 ianuarie ai împlinit 26 de ani și ai deja succes în România. Ce-ți dorești de acum înainte?

Faptul că oamenii îmi cumpără muzica și bilete la concerte este un gest de respect și o dovadă că  ei chiar apreciază munca noastră, dar nu mă îmbăt cu apă rece. Ce îmi doresc de acum înainte? Să îmi găsesc mereu același entuziasm de a face lucruri și aceeași putere de a dărui și a munci. Nu e ușor să fii anapoda și să nu te conformezi la ce-ți impune piața. Eu știu foarte bine că succesul este ceva provizoriu. Trebuie să fii consecvent și să nu uiți care este rolul tău, că ești acolo să cânți pentru oameni, să împarți o emoție cu ei.

După fiecare concert, oamenii au întotdeauna feedback, iar asta mă încarcă foarte mult. Uneori îmi spun și lucruri tehnice care nu au fost în regulă, iar eu apreciez foarte mult asta, pentru că mă ajută ca data viitoare să fie și mai bine, niciodată nu mă supăr. Cineva mi-a spus odată că nu s-a auzit foarte bine vocea mea în spatele sălii și că trebuia dat volumul mai tare. Pentru noi contează feedback-ul publicului.

Ai avut deja o colaborare cu trupa Vunk, care s-a concretizat în melodia „Nopțile trec, doar visele rămân”. Te gândești să mai colaborezi cu ei?

12380264_10209303906942579_194745430_n

Foto: Petru Ivu Photography

Noi avem o prietenie bună, am făcut multe lucruri împreună. De ce nu?

Cum încerci să cucerești și publicul din afara țării?

Am reprezentat România la un festival de muzică din Turcia, unde am cântat prima oară acompaniată de o orchestră de 44 muzicieni. În rest, nu am cântat în afara țării, dar nici nu am făcut un demers în acest sens, mai ales că toate melodiile mele sunt în limba română.

Au fost câțiva români din străinătate care mi-au scris și m-au rugat să merg să cânt și în țările unde sunt ei. Totuși, încă n-am luat nicio măsură în direcția aceasta.

„Am făcut mate-info și am terminat Facultatea de Management”

Îți mai amintești când ai urcat prima dată pe scenă?

Îmi amintesc când am debutat oficial, la Teatrul Odeon, în iunie 2011. Mai cântasem și altă dată pe scenă, au fost multe evenimente ale liceului Lazăr la care eram prezentă, dar atunci a fost prima dată când am interpretat un cântec original, scris pentru mine. Am urcat pe scenă cu o rochiță albă, am zis doar „Bună seara!” și am început să cânt. Eram foarte foarte emoționată. Știu că sala a răsunat puternic după ce am cântat și atunci m-am pierdut, aveam o teamă foarte mare de a vorbi în public. Dacă s-a schimbat ceva la mine de atunci și până acum este felul de a vorbi cu oamenii, pentru că acum reușesc să comunic oamenilor ceea ce am de spus. Emoția a rămas aceeași.

Ce studii ai?

Foto: Brândușa Bălan

Foto: Brândușa Bălan

M-am născut în Giurgiu și am copilărit în Oltenița, dar m-am mutat în București odată cu liceul. Am făcut mate-info la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, apoi am intrat la Facultatea de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din București, pe care am terminat-o la buget. În primul an de facultate m-am încris în paralel și la Școala de Artă.

Totuși, n-am prea fost încurajată în direcția artistică, pentru că ai mei mă vedeau foarte delicată, sensibilă. Cred că de aceea mi-au și insuflat interesul pentru matematică, li se părea ceva mai sigur pentru mine. Ironia face ca facultatea să mă ajute mult acum în managementul casei noastre de discuri prin care am lansat independent albumul „La capătul lumii”, ce a fost distribuit în 10.000 de exemplare într-un an de zile, de la lansare.

Muzica nu e doar o pasiune pentru mine și Bobby. Este mai mult, este parte din noi.

Ai spus într-un interviu că îți dorești s-o vezi pe Katie Melua în România. Crezi că te asemeni cu stilul ei muzical?

Cred că avem un traseu asemănător. Pe mine mă inspiră ea, ca om, pentru că este sinceră și simplă. Am văzut-o live într-un concert anul trecut, am fost special s-o văd. Avem și o fotografie împreună.

Foto: arhivă personală

Alexandra Ușurelu, alături de Katie Melua (Foto: arhivă personală)

„În fiecare an, de patru ani încoace, sărbătorim Ziua Surorilor, pe 13 iulie”

Pregătești un album nou. Ce poți să-mi spui despre el?

Imagine de la filmarea videoclipului melodiei „Suflet, rămâi pur” (Foto: arhivă personală)

Imagine de la filmarea videoclipului melodiei „Suflet, rămâi pur” (Foto: arhivă personală)

Pe 8 martie am lansat un clip nou, la cântecul „Suflet, rămâi pur”, prima melodie de pe noul album la care am început să lucrăm. Videoclipul a fost filmat în zone greu accesibile, în zone unde am cunoscut oameni ce și-au pierdut casele, dar au rămas împreună cu cei pe care îi iubesc. Oameni pentru care jumătatea lor a devenit casa lor. Îmi doresc să lansez cel de-al doilea album în toamna acestui an.

Care este capătul lumii pentru Alexandra Ușurelu?

Capătul lumii, pentru mine, este la concerte, pentru că acolo îmi găsesc cel mai bine rostul, acela de a dărui oamenilor emoții. Prin fiecare concert reușesc să mă întorc la mine și la sufletul meu, de aceea, spun că la capătul lumii începe o nouă lume, în care reușim cu toții să fim mai buni, să uităm de agitație și să reținem că timpul trece și că e important să-l împărțim cu oamenii dragi.

Ce alte pasiuni are Alexandra Ușurelu, în afară de muzică?

Îmi place mult să petrec timp cu surorile mele. Am trei surori mai mici. Una dintre ele are 22 de ani, alta are 13 ani, iar cea mai mică are 9 ani. În fiecare an, de patru ani încoace, sărbătorim Ziua Surorilor, pe 13 iulie, când facem tot posibilul să ne întâlnim toate. Anul trecut am călătorit împreună spre nordul țării, anul acesta vrem să mergem la Disney.

Foto: arhivă personală

Foto: arhivă personală

Anunțuri

Un gând despre &8222;Alexandra Ușurelu: „Succesul este ceva provizoriu. Trebuie să fii consecvent și să nu uiți care este rolul tău”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s